Greșeli frecvente în tranzacționare: supratranzacționarea, tranzacționarea din răzbunare și tranzacționarea fără un plan

O greșeală de tranzacționare este de obicei definită după consumarea faptelor: o decizie care, privind în urmă, a intrat în conflict cu propriul plan al traderului sau cu limitele sale de risc. Deoarece piețele sunt pline de zgomot, o decizie bine argumentată poate totuși aduce pierderi, iar una nesăbuită poate totuși aduce profit, așa că rezultatele în sine sunt un ghid slab pentru a stabili dacă ceva a fost o „greșeală”.

Acest lucru contează dintr-un motiv simplu: etichetarea comportamentelor drept greșeli descrie tendințe, nu prezice prețuri. Corectarea lor poate face ca comportamentul unui trader să fie mai coerent cu intențiile sale, dar nu oferă nicio garanție a unor rezultate financiare mai bune. Nimeni nu poate prognoza în mod fiabil încotro se va îndrepta prețul Bitcoin.

Supratranzacționarea se referă în general la efectuarea unui număr mult mai mare de tranzacții decât prevede planul unei persoane — reacția la fiecare fluctuație a prețului, urmărirea acțiunii sau senzația nevoii de a fi mereu pe piață. Este adesea legată de plictiseală, de entuziasm sau de convingerea că mai multă activitate înseamnă mai multe oportunități.

Sunt ridicate de obicei două aspecte practice. În primul rând, fiecare tranzacție implică de regulă costuri — spread-uri, comisioane și slippage — așadar o frecvență mai mare înseamnă că aceste costuri se acumulează mai rapid. În al doilea rând, mai multe tranzacții înseamnă mai multe decizii și mai multe ocazii pentru decizii emoționale sau impulsive. De reținut că „supratranzacționarea” se definește în raport cu propriul plan al persoanei; nu există un număr universal de tranzacții care să fie corect, iar reducerea activității nu îmbunătățește prin ea însăși rezultatele.

Tranzacționarea din răzbunare descrie încercarea de a „recâștiga” imediat o pierdere — adesea prin tranzacții mai mari, mai rapide sau în afara regulilor obișnuite, mânată de frustrare, nu de analiză. Piața nu știe și nu îi pasă că ai pierdut, așa că nu există nimeni pe care să te răzbuni; sintagma doar denumește o reacție emoțională.

Îngrijorarea cel mai des invocată este că mărirea pozițiilor după o pierdere poate crește riscul exact în momentul în care judecata este cel mai încordată și poate transforma o pierdere mică într-una mai mare. Recunoașterea impulsului este adesea discutată ca fiind utilă, dar conștientizarea nu este o protecție: un risc sporit rămâne un risc sporit, indiferent de emoția care se află în spatele lui.

„Fără un plan” se referă la a tranzacționa fără reguli predefinite privind ce vei face, cât ești dispus să riști și în ce condiții te vei opri. În lipsa lor, deciziile sunt luate pe moment, ceea ce tinde să facă comportamentul incoerent și mai greu de analizat cu sinceritate ulterior.

Un plan scris este adesea prezentat ca o modalitate de a face deciziile deliberate și verificabile — nu ca ceva care le face corecte. Un plan nu poate prezice piața, nu poate elimina riscul și poate el însuși să se bazeze pe presupuneri eronate. A avea un plan și a urma un plan bun sunt lucruri diferite, iar chiar și o tranzacționare disciplinată și bine planificată poate pierde bani și chiar pierde.

Aceste tipare persistă parțial pentru că își au rădăcinile în psihologia normală: aversiunea față de pierdere, disconfortul de a sta pasiv și impulsul de a acționa. De aceea sunt descrise ca probleme comportamentale, nu tehnice, și de aceea un sfat simplu precum „fii pur și simplu disciplinat” este mai ușor de spus decât de făcut.

Este important să fim clari cu privire la limitele de aici. Evitarea supratranzacționării, a tranzacționării din răzbunare și a lipsei de plan poate face pe cineva un decident mai coerent, dar coerența nu este totuna cu profitabilitatea. Tranzacționarea implică un risc ridicat, iar cercetările privind traderii de retail de pe diferite piețe au constatat în general că majoritatea pierd bani în timp. Niciunul dintre aceste concepte nu este o metodă de a face bani și niciunul nu poate proteja capitalul pe o piață volatilă precum Bitcoin.

Disciplina comportamentală este separată de întrebarea legată de ce informații analizează un trader. Unii oameni folosesc datele de piață pentru a adăuga context propriilor decizii, mai degrabă decât pentru a primi semnale. Pentru Bitcoin în mod specific, platformele de date precum BIKENZO prezintă analize precum lichiditatea de pe burse alături de prețul BTC, ceea ce poate ajuta la descrierea condițiilor actuale de piață.

Contextul de date de acest fel descrie ce se întâmplă, nu ce se va întâmpla. BIKENZO este un terminal de date și analiză, nu un broker, un consultant sau un instrument de predicție — nu îi spune nimănui dacă, când sau cum să tranzacționeze. Mai multe date sau date mai bune nu remediază greșelile comportamentale și nu fac tranzacționarea sigură; orice decizie, precum și tot riscul aferent, rămân în întregime ale cititorului.